Violenta in familie. Cauze. Efecte. Comportamente. Copilul victima

Termenul “violenta domestica” face in mod general referire la violenta pe care unul dintre membrii familiei o exercita asupra unui alt membru al familiei respective, fie ca este vorba despre sotul de sex opus, despre iubit sau iubita, despre copii sau despre frati si surori.
Cea mai intalnita forma de violenta in societatea noastra de astazi este violenta intre parteneri intimi, sot-sotie sau iubit-iubita.

Tipurile fundamentale de violenta domestica

Violenta in familie este practic un abuz de putere in cadrul unei relatii de incredere sau de dependenta. Indiferent de caz, abuzatorul se foloseste de puterea pe care o detine pentru a exercita un control asupra celuilalt, intr-o maniera care ii face rau.

Violenta poate imbraca mai multe forme, printre care violenta psihologica, violenta emotionala, violenta fizica, neglijenta, violenta sexuala, exploatarea financiara, abandonul, violenta asupra animalelor de companie sau distrugerea bunurilor.
Violenta familiala nu tine cont de rasa, de religie, de statut socio-financiar, de orientare sexuala sau de varsta. Violenta domestica este prezenta in toate sectoarele societatii in care traim si este un motiv din ce in ce mai mare de ingrijorare.

Persoanele cele mai amenintate de violenta domestica sunt cele care in mod traditional sunt percepute ca avand mai putina putere si capacitate de control, o categorie in care intra copiii, femeile, persoanele in varsta si persoanele cu handicap.
Numim violenta fizica contactele fizice impuse precum palmuirea, ciupirea, loviturile cu pumnul sau cu piciorul, trasul de par, arsurile sau taieturile.

Violenta sexuala implica un contact sexual sub constrangere, sau chiar atingeri, comentarii nepotrivite sau nesolicitate, exercitarea unui control asura practicilor de contraceptie, practici umilitoare, constrangerea de a urmari acte sexuale in care sunt implicati terti sau de a participa la acte sexuale cu terte persoane.

Violenta psihologica sau emotionala reprezinta constrangerea cuiva de a aborda comportamente nocive sau de a fi martor la astfel de comportamente. Poate fi vorba, de asemenea, despre comportamente verbale sau non-verbale care implica umilirea persoanei in cauza, suferinte morale sau afective, amenintari, terorizare, etc.
Exploatarea financiara inseamna recurgerea la mijloacele financiare sau la alt gen de resurse ale victimei pentru a-i controla comportamentul. Se incadreaza aici confiscarea banilor sau bunurilor, retinerea venitului sau limitarea accesului la el, semnarea de documente cu forta, constrangerea vanzarii bunurilor sau modificarii testamentelor, in cazul batranilor.

Si neglijenta este o forma de violenta domestica, atunci cand un membru al familiei care ar trebui sa aiba grija de un altul, nu raspunde necesitatilor fundamentale ale acestuia din urma. Se poate include aici refuzul de a-i furniza hrana sau haine adecvate, refuzul de a-l duce la medic sau de a-i oferi medicamentele necesare sau mijloacele igienice necesare, lipsa supravegherii, abandonul, etc.

“Motivele” violentei domestice

Organizatia Mondiala a Sanatatii a pus cap la cap o lista cu o serie de evenimente care preced in general violenta conjugala exercitata mai ales asupra femeilor, indiferent ca vorbim despre tari democratice dezvoltate sau despre tari in curs de dezvoltare. Cateva dintre cele mai intalnite dintre aceste “motive” pentru care femeile sunt agresate zilnic in intreaga lume sunt ca:

• nu isi asculta sotul
• ii raspund
• nu il asteapta cu masa pregatita sau nu o pregatesc la timp
• nu se ocupa in mod adecvat de copii sau de casa
• isi cicalesc barbatii cu privire la bani sau le fac scene de gelozie
• pleaca fara sa ceara voie
• refuza sa intretina relatii intime
• barbatul este gelos

Tot Organizatia Mondiala a Sanatatii vorbeste, de asemenea, si despre “factori de risc” care favorizeaza aparitia violentei domestice. Este vorba despre “saracia familiala in copilarie si in adolescenta, rezultate scolare proaste si o delincventa agresiva la varsta de 15 ani”. Antecedentele de violenta familiala, consumul de alcool la barbati si tulburarile de personalitate sunt si ele, de asemenea, factori de risc.

Dincolo de acestea insa, violenta conjugala are si radacini sociale si istorice profunde.
Adesea violenta conjugala este un produs al societatii, pentru ca societatea in sine si institutiile sale vehiculeaza valori care favorizeaza aparitia violentei in familie.

Potrivit unor studii efectuate de-a lungul timpului in lume, conflictul conjugal se perpetueaza prin intermediul educatiei machiste. De pilda, inca de mici, baietii invata sa fie puternici si autonomi, se bucura de privilegii, nu tolereaza frustrari, au grija de orgoliul lor, nu au voie sa planga sau sa fie sensibili, in timp ce fetele invata sa aiba grija de ceilalti, sa se dedice, sa se simta responsabile de fericirea celor din jur, sa fie intelegatoare, sa ofere fara sa ceara nimic in schimb si tot felul de astfel de modele care fac diferente intre copii de sexe diferite inca de la cele mai mici varste si ii fac pe acestia sa creasca cu conceptii diferite despre fete si baieti.
Pe plan individual, violenta conjugala vine din dorinta de a controla o persoana pe care refuzam sa o vedem ca egala noua.

Violenta este convenabila pentru agresor atunci cand se poate folosi de ea pentru a-si atinge obiectivele. In general cand foloseste violenta asupra unei persoane mai slabe, un barbat are imediat castig de cauza, ceea ce ii confirma ca a procedat corect si legitimeaza cumva in ochii lui violenta fata de sotie sau fata de un membru mai slab al familiei.

Din punct de vedere al factorilor fizici care duc la episoade de violenta in familie, oricat de greu ar parea de crezut, dezechilibrul hormonal favorizeaza o stare de furie si de violenta.
Dopamina este un hormon neurotransmitator care permite comunicarea magnetica intre creier si alte organe din corp. Dopamina este responsabila pentru un numar de functii printre care miscarea, pastrarea memoriei, placerea, somnul, comportamentul, atentia, invatarea, starea de spirit, durerea, etc. Cercetarile psihologice au demonstrat ca supraproductia, absenta sau reducerea cantitatii de dopamina impiedica functionarea rationala a fiintei umane, iar un astfel de dezechilibru a fost demonstrat adesea la persoanele violente sau furioase.
Comportamentul genetic sau modelul parental este si el un factor care poate determina violenta conjugala, pe modelul “asa tata, asa fiu” si s-a stabilit deja in urma a numeroase studii ca un copil provenind dintr-o familie cu cel putin un parinte violent este si el predispus la violenta si poate recurge la ea cu usurinta daca este necesar.

Cand victima devine complice la agresiune

Un paradox absolut incredibil si totusi extrem de intalnit in societatea in care traim – cu predilectie in Romania, pentru ca aici in foarte multe familii inca mai rezista conceptii arhaice – este ca victima devine si ea complice la agresiunile la care este supusa.
Fie ca este vorba despre femei supuse violentei conjugale de catre sotul sau iubitul sau, fie ca este vorba despre copii pe care parintii ii bat frecvent, victimele refuza sa vorbeasca despre experientele negative pe care le traiesc in familie, se complac in aceasta situatie si chiar ajung sa creada ca au meritat ceea ce li s-a intamplat.
De asemenea, multe femei si copii ajung sa traiasca cu o credinta adanc inradacinata ca violenta in familie nici macar nu este un act de agresiune, ci este ceva normal si ca, pana la urma, peste tot se intampla asa ceva.

In general victimele abuzului in familie sunt intrebate: “De ce nu pleci?”, “De ce suporti aceste violente?” sau “Ce-ai facut ca sa ajungi in situatia asta?”.
Desigur ca oamenii sunt bine intentionati atunci cand pun acest gen de intrebari, insa de cele mai multe ori nu au nicio idee ce inseamna sa te simti total devalorizata, vinovata, rusinata, disperata si lipsita de putere. Ei nu inteleg ca violenta domestica degradeaza putin cate putin victima, pana la a ajunge sa nu mai poata face lucruri care inainte i s-ar fi parut normale. Victimele au, in general, motive pentru care raman intr-o relatie de violenta conjugala si in general foarte putin ajutor pentru a iesi din aceasta situatie.
Aproape toate femeile care trec prin asa ceva incearca mai devreme sau mai tarziu sa plece. Cele care chiar reusesc sa o faca probabil sunt la inceputul violentelor si reusesc sa se desprinda foarte repede.
Din pacate pentru femeile care nu reusesc, aceasta incercare de parasi domiciliul violent atrage dupa sine o amplificare a violentei, pentru dupa ce barbatul face tot posibilul sa o aduca inapoi, promitand ca nu se va mai intampla, odata ce o va convinge barbatul parasit va trai cu ideea ca plecarea ei a fost tradarea maxima si ca atare va considera violenta pe mai departe si mai justificata.

De ce raman femeile in relatii violente?

• Teama. Motivul numarul 1 pentru care o victima nu paraseste mediul violent. Femeile nu se tem numai ca ar putea fi prinse, cautate, hartuite, aduse inapoi, ci se tem de asemene si de presiunea societatii, ca si de faptul ca sotul agresor ar putea scorni despre ele cine stie ce zvonuri neadevarate. Astfel de femei se simt captive, disperate si lipsite de putere.
•  Lipsa de informare si de educatie. O mare parte dintre femeile batute nu dispun de informatii referitoare la violenta conjugala. Ele suporta bataile pe care le primesc pentru ca li se pare normal, sau pentru ca alte femei ca si ele le-au spus poate ca violenta este cauzata de bautura sau de droguri si incearca sa isi faca barbatul sa renunte la aceste vicii, nefacand de fapt decat sa il enerveze mai tare, iar violentele sa escaladeze.
•  Lipsa de incredere in sine. Violenta repetata modifica modul de a gandi al femeii agresate, pana cand aceasta ajunge sa nu mai aiba incredere in sine si sa simta ca nu mai poate face fata vietii. Este manipulata in asa fel incat sa creada ca viata nu exista decat langa sotul agresiv, si astfel se simte mai comod in familia in care are parte de batai dar pe care o cunoaste, decat aruncata in necunoscut.
•  Dragostea. Oricat de bolnav suna, femeile isi pot iubi agresorul, indiferent cat rau le face acesta. In unele familii in care exista violenta conjugala, episoadele de agresiune sunt urmate de scene lacrimogene in care sotul isi cere scuze si ii spune femeii ca o iubeste si, fie ea este de vina pentre agresivitatea lui, fie el nu s-a putut controla pentru ca are diverse probleme, dar va merge la un psiholog. Sotul isi convinge astfel victima de iubirea lui, fac dragoste si se impaca… pana a doua zi. Insa acele mici ratii de iubire fac femeia sa creada ca se poate sa fie si mai bine la un moment dat in relatie si sa ramana langa agresor, chiar in ciuda momentelor de nefericire.
•  Copiii. In familii in care exista violenta conjugala dar in care exista si copii, femeia care si asa este complet lipsita de incredere in sine nu simte ca ar putea face fata sarcinii uriase de a-si creste copiii singura. Si atunci intervine celebrul “oricum ar fi, e tatal copiilor si ii iubeste. Cum sa le fie mai bine singuri sau cu alt tata?”. Femeia nu vrea sa tulbure viata copiilor, sa le schimbe casa, scoala, sa ii lase fara tata sau se gandeste ca mai tarziu copiii o vor condamna pentru ca au crescut fara tata. In societatea in care traim este si asa greu pentru o femeie sa isi creasca singura copiii, cu atat mai mult cu cat este o victima cu un psihic slabit…
  Exista, pe de alta parte, si situatii in care sotul agresor isi poate convinge sotia ca justitia ii va incredinta lui copiii la dirvot pentru ca ea nu are resurse pentru a-I putea creste, nici casa, nici slujba, iar acesta este un mod prin care cele mai multe femei sunt reduse la tacere.
•  Familia de origine, violenta. Cand femeia insasi provine dintr-o familie violenta, ea isi imagineaza ca violenta sotului impotriva familiei este ceva normal si ca in orice familie se intampla asta. Daca parintii sai au ramas impreuna, au crescut copii si le-au facut un viitor, inseamna ca asta este reteta in toate familiile si nu intelege de ce ea ar trebui sa faca altceva decat a vazut in familia sa.
• Dependenta economica. Lipsa unei case, lipsa unui serviciu sau a unor economii puse deoparte, face imposibil de conceput pentru o femeie sa paraseasca domiciliul in care are ce manca, nu plateste facturi, primeste si haine, mai pleaca uneori si in vacante, iese la evenimente. Indiferent ca aceste momente sunt presarate de episoade de violenta, nu poate renunta la viata de acasa si sa ramana in strada.

Consecintele violentei in familie

Leziunile traumatice reprezinta una dintre consecintele majore ale violentei fizice. Poate fi vorba despre julituri sau zgarieturi, echimoze, hematoame, contuzii, rani, arsuri, muscaturi, urme de strangulare, dar si fracturi, iar in unele cazuri violentele asupra femeilor pot fi atat de grave incat poate surveni si decesul victimei.
Dincolo de decesul ca urmare a violentei fizice, foarte multe dintre femeile care ajung sa fie victime ale violentei domestice recurg si la suicid, unele dintre aceste cazuri soldandu-se chiar cu deces, in timp ce altele raman la stadiul de tentativa de suicid.

Violenta in familie determina, de asemenea, si numeroase patologii psihice. Este vorba despre depresii frecvente, care apar la aproximativ 50% dintre femeile supuse violentei domestice. Depresia este insotita de o pierdere a stimei de sine, o grija si o teama exacerbate, retragere in sine, tulburari de somn si de alimentatie, idei sau chiar tentative de sinucidere.
In plus, femeile agresate de catre sotii lor incep sa isi piarda increderea in sine si in capacitatea lor de a rezolva probleme, de a face fata vietii singure sau pe cont propriu, de a se descurca fara barbatul de langa ele, astfel incat devin oarecum complice cu agresorul.
In plus, femeia abuzata devine nervoasa, angoasata, plange des, poate deveni si pasiva fata de ceea ce se intampla in jur, adesea neglijand si copiii si manifestand fata de straini chiar si teama sau rusinea de a-i privi in ochi, chiar daca probabil acestia nu stiu nimic despre situatia familiala.

Victimele violentei domestice se pot refugia, de asemenea, si in abuzul de substante psihoactive, fie ca este vorba despre tabac, alcool sau despre droguri psihoactive, antidepresive, hipnotice. Aceste femei sunt si victime ale sindromului post-traumatic, avand reactii emotionale si fizice exagerate si hiper excitatii.

Cum resimt copiii violenta in familie?

Copiii care au parte de violenta in cadrul familiei sau care asista la agresiuni intre parintii lor sunt intotdeauna victime ale acestor situatii. Ei sunt victime directe atunci cand sunt ei insisi loviti, insultati, hartuiti, umiliti, amenintati si, de asemenea, victime indirecte aunci cand sunt expusi la astfel de scene intre parinti. In sitiatii dintre cele mai grave copiii pot fi chiar manipulati astfel incat sa se mentina starea de izolare a parintelui victima, de obicei mama. Astfel, impactul violentelor conjugale asupra copiilor este in mod deosebit grav, iar situatii ca acestea nu sunt deloc putine, din pacate.

Consecintele traumatice ale expunerii la violenta conjugala nu sunt identice nici in exprimare si nici in intensitate. Ele depind de durata violentelor conjugale, de mediul social si familial (restrans sau largit), de varsta si de personalitatea copilului.

Varsta copilului este un factor extrem de important in evaluarea impactului pe care violenta domestica o are asupra lui. “Expunerea la scene de violenta conjugala are un impact cu atat mai mare cand copilul este mic, pentru ca in perioada preverbala, adica pana la doi ani, cel mic nu are capacitatea de a exprima in cuvinte ceea ce simte, iar scena pe care o traieste si situatia in care ii vede pe parintii sai este interiorizata in stare bruta, sub forma de sunete, de tipete, de gesturi, de priviri, etc. Aceste senzatii se fixeaza la nivel cerebral sub forma unei amintiri traumatizante care poate reaparea ca atare in circumstante care ii reamintesc de trecut”, explica Edouard Durand in lucrarea sa “Violentele conjugale si calitatea de parinte. Protejarea mamei inseamna protejarea copilului”.
De aceea cu totii ar trebui sa renuntam la ideea ca la varste mici copilul nu isi da seama ce se intampla. Chiar si fara sa asiste in sine la scena de violenta, el resimte stresul mamei sale si sufera din acest motiv.

Copiii traumatizati de violenta conjugala prezinta foarte multe probleme de sanatate, fata de copiii din medii familiale sanatoase. Vorbim despre retard de crestere, alergii, tulburari din sfera ORL si dermatologice. Dureri de cap, dureri de stomac, tulburari de somn si de alimentatie, si sunt mai des victime ale accidentelor si ale interventiilor chirurgicale.
De asemenea, copiii provenind din familii cu probleme de violenta prezinta frecvent probleme de adaptare: fobii scolare, angoase de separare, hiperactivitate, iritabilitate, dificultati de invatare si probleme de concentrare. Ei prezinta si tulburari de comportament, mult mai mult decat copiii proveniti din familii fara violenta, dintre care cele mai mari tulburari sunt reprezentate de violentele fata de ceilalti copii. Studiile efectuate de-a lungul timpului au demonstrat ca un procent covarsitor de delincventi juvenili provin dintr-un mediu violent in copilarie.

Copilul care creste intr-un climat de nesiguranta, pe de alta parte, dezvolta un stress foarte mare vis-à-vis de violente. El resimte neintelegerile si se simte neputincios in fata amenintarii de a vedea cum unul dintre parintii sai sufera sau moare, ii este teama ca va muri chiar el sau ca va fi abandonat.
Toate aceste semne trebuie sa ii puna in alerta pe profesionistii care au de-a face zilnic cu un copil, fie ca este vorba despre educator, invatator sau profesori, fie ca este vorba despre psihologul scolar, care trebuie sa intervina in sprijinul copilului.

Un copil care isi poate exprima problemele, temerile, poate lua distanta fata de situatia parintilor sai si poate evita astfel riscul de a deveni el insusi o victima a violentei domestice. Copiii expusi violentelor conjugale trebuie sa beneficieze in orice societate de serviciii adaptate, astfel incat sa fie mereu protejati, iar psihicul lor sa nu sufere agresiuni ireparabile.