„Sex Education” rupe tacerea: Durerile sexuale – o problema reala

“Resimt de mult timp o durere vaginala cronica. La varsta de 24 de ani, eu si iubitul meu am incercat sa facem sex pentru prima data; desi eram pregatita sa traiesc o oarecare senzatie de disconfort, durerea pe care am simtit-o a fost insuportabila! In urmatorul an, am incercat de mai multe ori sa facem sex cu penetrare, si mereu simteam ca muschii mi se contracta, asa ca ma opream de durere.

Am fost derutata de tot ceea ce simt, pentru ca stiam ca sexul doare doar initial” – este marturia unei femei pentru care prima experienta sexuala negativa si durerea provocata de sexul cu penetrare nu a fost deloc o exprienta usoara si mai ales usor de depasit. “In general durerea este pusa intr-o lumina mai frumoasa atunci cand actritele din filme isi pierd virginitatea”, spune femeia, care sufera de vulvodinie, o afectiune care cauzeaza durere cronica la nivelul vulvei.

Predilectia culturii pop pentru prezentarea unor scene de sex dureroase la prima experienta sexuala a facut si mai dificil pentru astfel de femei sa recunoasca faptul ca durerea pe care o simt este una anormala.

Durerea sexuala subiect pentru Netflix

“Sex Education”, bine-intentionatul serial britanic care a avut premiera pe Netflix in luna ianuarie, urmareste povestea unui adolescent timid si nesigur, pe nume Otis (Asa Butterfield) care foloseste cu ezitare informatia cu care mama sa (Gillian Anderson), terapeut sexual, il tine la curent, pentru a deveni un fel de Dr Ruth al liceului sau…

“Sex Education” prezinta o multitudine de subiecte, iar abordarea in serial a problemei sexului dureros a dus discutia intr-o alta sfera decat cea cu care erau pana acum obsinuit efe,eilekcare se confruntatu cu aceasta problema in tacere. Intriga serialului se refera la colega de clasa a lui Otis, Lily (Tanya Reynolds) care vrea sa scape de virginitate inainte de a termima liceul, dar sfarseste prin a urla de durere si a-si impinge partenerul atunci cand incearca sa faca sex. “E ca si cum vaginul meu s-ar fi inclestat” ii spune ea lui Otis, jenata si confuza ca vaginul ei “a tradat-o”.

Desi Otis nu este un terapeut sexual autorizat, el o diagnosticheaza pe Lily cu vaginism, o afectiune care cauzeaza contractia involuntara a muschilor de la intratrea in vagin, facand astfel penetrarea dureroasa si uneori chiar imposibila.

Vulvodinia – un tabu

“Vulvodinia: definitie, prevalenta, impact si factori patofiziologici”, un studiu din 2016 publicat in The Journal of Sexual Medicine, remarca faptul ca intre 10 si 28% dintre femeile din America au parte de durere cronica la nivelul vulvei si ca astfel de experiente sunt inca invaluite in stigmat si rusine, pentru ca sexul cu penetrare este considerat cheia unei relatii heterosexuale sanatoase, iar femeile care nu pot face asta se invinuiesc adesea pe ele insele.

Cautand efectele vulvodiniei in vederea articolului lor din 2018 – intitulat “Daca ma doare cand fac sex, mai sunt femeie?” – Kathryn Ayling si Jane Ussher au stat de vorba cu femei care spuneau despre ele ca sunt “inutile” si care “prioritizau nevoia partenerului lor de raport sexual, punand pe locul doi propria lor nevoie de a face sex fara durere”.

Aceste femei, la fel ca multe altele, isi insusesc ideea daunatoare ca ele ar fi de vina pentru faptul ca simt durere in timpul actului sexual cu penetrare. Multe dintre ele nici macar nu vorbesc cu partenerul lor despre faptul ca simt durere, pentru ca se simt jenate sa o faca. Exista, de asemenea, femei care isi doresc atat de mult sa fie normale, incat consimt in mod repetat la sex dureros, strangand din dinti in cursul acestei dureri agonizante, pentru ca ele cred ca este o varianta mai simpla decat sa recunoasca adevarul.

Acesta este unul dintre motivele pentru care retelele online de sprijin dedicat femeilor cu vaginism (ei bine, da, chiar exista asa ceva in lume!) au fost deosebit de incantate ca “Sex Education” a subliniat aceasta problema extrem de frecventa. “Este o usurare sa vezi la TV un diagnostic atat de tabu” spune Miki, una dintre membrele unui grup de Facebook dedicat femeilor care sufera de vaginism. Pentru multe dintre aceste femei, episodul cu pricina din “Sex Education” a fost prima data cand au vazut abordat subiectul afectiunilor care cauzeaza durerea sexuala.

Cand medicii ridica bariere

Sentimentul de izolare pe care il au femeile care sufera de vaginism este agravat atunci cand pana si profesionistii din domeniul medical sunt sceptici cu privire la durerea vaginala. Unii doctori le spun femeilor ca durerea este “numai in capul lor” si ca ea va disparea daca le place sa faca sex, sau ca personalitatile rigide si crispate si care simt mereu nevoia de control sunt cauza reala a problemelor lor.

Exista, de asemenea, medici ginecologi care spun ca relaxarea este problema principala, atunci cand pacientele nu pot suporta examenul pelvian sau cand sustin ca sexul cu penetrare este dureros. Adesea, acesti medici prescriu sedative si isi recheama pacientele la control cand sunt “mai relaxate”, ceva ce, desigur, nu se intampla niciodata, cu toate tranchilizantele si anti-spasticele administrate…

Alte femei marturisesc situatii in care medicii de familie le-au ras in fata la astfel de povesti legate de durerea la penetrare, cu un umor cinic: “esti sigura ca prietenul tau stie ce face?”. In plus, multi medici inca sunt incapabili sa diagnosticheze durerea vulvara cronica. Un studiu din 2013 publicat in Jurnalul de Terapii Sexuale si Relationale, a stabilit ca 35% dintre femeile din America cu vestibulodinie provocata (un alt tip de durere vulvara si vaginala cronica) au fost nevoite sa mearga la medic de mai mult de 15 ori inainte de a primi un diagnostic concret.

Diagnosticele sunt multiple, si merg de la vaginism, vulvodinie, vestibulodinie, si disfunctie hipertonica a muschiului pelvian. Fiecare nou diagnostic este insotit de fiecare data de tratamente si pastile diferite, un proces indelungat, traumatizant si frustrant pana cand in final ajungi la un specialist in tulburari vulvo-vaginale care te diagnosticheaza cu o potentiala disfunctie a muschiului vaginal si un himen anormal de gros si de rigid.

Durere vaginala reala sau problema emotionala?

Ignorarea durerii vaginale face parte dintr-un pattern mai larg al modului in care durerea femeii este interpretata in cadrul institutiilor medicale si considerata o problema emotionala, mai degraba decat una fiziologica.

In “Fata care isi urla durerea”, un articol din 2001 publicat in The Journal of Law, Medicine si Ethics, Diane Hoffman si Anita Tarzian, scriau ca “femeile sunt mai predispuse decat barbatii sa se afle in situatii in care durerea pe care o simt sa fie atribuita unor factori psihogeni, fie ca este sau nu cauza reala a durerii lor… In cazul femeilor a caror durere este exacerbata de tulburari de natura emotionala, tendinta personalului medical de a elimina contributiile psihologice la durere ii poate face sa trateze defectuos durerea”.

Si Otis din “Sex Education” cade initial in aceasta capcana. Atunci cand Lily ii descrie prima data durerea si dezamagirea pe care a simtit-o cand noaptea perfecta i-a fost distrusa, Otis sugereaza ca personalitatea de Tip A a lui Lily este de vina si ca asteptarile sale la perfectiune au cauzat tensionarea corpului. Derutata de ideea ca s-ar fi putut bloca singura, la nivel subconstient, Lily ii explica lui Otis ca ea chiar isi dorea sa faca sex si ca nu ar fi avut motive sa se blocheze. Pentru a-i explica mai bine, Otis o duce le Lily pe un deal abrupt si ii spune sa isi dea drumul cu bicicleta la vale si sa simta cum e sa nu mai detii controlul situatiei.

Numai ca nu este atat de usor! La fel ca si Lily, multe alte femei care sufera de vaginism aud in mod frecvent ca isi pot alunga durerea doar renuntand la obsesia pentru control, dar tratarea acestor afectiuni este mult mai complexa de atat!
Desi durerea vaginala poate fi cauzata de trauma si de stres psihologic, iar durerea in sine poate da startul unui ciclu care este dificil de intrerupt, nu inseamna ca femeile detin controlul asupra simptomelor lor psihice. “Nu te mai stresa” este aproape intotdeauna un sfat inutil. Spasmele musculare, disfunctia planseului pelvian, sensibilitatea marita la nivelul terminatiilor nervoase si efectele secundare ale hormonilor din pilulele anticonceptionale pot initia durerea, sau pot contribui la ea.

Prescrierea unei schimbari de atitudine pentru a rezolva aceste afectiuni invalideaza durerea reala, si impiedica accesul la informatii si la optiuni de tratament.
“Niciun doctor nu a spus vreodata acest cuvant – vaginism – se mira una dintre femeile care abia au aflat ca exista un termen care le descrie simptomele, si asta dintr-un serial de pe Netflix. Ea a avut dureri atroce in timpul contactului sexual in ultimii opt ani, si fiecare medic la care a mers i-a spus sa ignore durerea, sa nu se mai streseze si sa incerce sa se relaxeze in timpul sexului. Dar Lily si Otis au facut-o sa mearga pe firul acestei informatii si sa se alature unei comunitati de sprijin online. “Acum am un nume” spune femeia, care isi face totusi griji ca planul de tratament al lui Otis perpetueaza unul dintre miturile si stereotipurile cu privire la durerea vaginala cronica, aceleasi care le-au determinat intotdeauna pe femei sa ramana tacute si sa stranga din dinti.

Femeile care se confrunta de ani intregi cu dureri vaginale isi fac griji ca o astfel de abordare poate consolida chiar miturile care ne-au impiedicat sa cercetam, sa diagnosticam si sa ne luam durerea in serios. Cu toate acestea, “Sex Education” este o usa deschisa pentru un viitor (si de ce nu, chiar un prezent) in care femeile care traiesc cu aceasta afectiune sa poata avea discutii sincere despre simptomele lor – un pas important catre constientizarea prevalentei durerii vulvare si vaginale cronice si pentru a incepe sa eliminam stigmatul si tacerea.