Educație sexuală – Ponturi pentru părinți

Educația sexuală a fost și rămâne în continuare un subiect spinos. Dacă ești părinte, știi exact despre ce vorbim. De îndată ce rolul berzei este contestat, e momentul să îți pui problema. Da, problema, căci pentru majoritatea părinților, discuția (percepută adesea ca rușinoasă) este o problemă. Pentru unii, ideea disconfortului asociat unei astfel de discuții și stânjeneala sunt pur și simplu prea mult. Există și versiunea în care părinții aleg să nu abordeze niciodată subiectul sexualiății pentru că au senzația că odraslele zămislite de ei nu au și nici nu vor avea vreodată nevoie să știe ceva despre sex. Pentru alții, discuția în sine (indiferent că implică sau nu copiii) este un tabu.

Educatia sexuala – un subiect care trebuie abordat

Educația sexuală se referă la toți factorii și la toate aspectele asociate dezvoltării sexuale armonioase și cuprinde diverse subiecte cum ar fi corpul uman, pubertatea și schimbările aferente acesteia, manifestate atât în plan fizic cât și în plan psihic, intimitatea, comportamente și limbaj adecvate, decizii sexuale și multe, multe altele. Discuția despre sex nu se termină atunci când copilul tău află că bebelușii nu sunt aduși de barză, ci abia atunci începe.

Să revenim, însă, la părinți, căci lor li se adresează acest articol. Am văzut că pot exista diverse motive pentru care părinții nu sunt nici foarte încrezători și nici foarte dornici să deschidă o discuție despre sex și sexualitate cu copilul sau copiii lor. Nu este o presupunere sau o trăire subiectivă proiectată în mod ignorant asupra mentalului colectiv, ci o realitate.

Implicarea parintilor in educatia sexuala

Statisticile efectuate pe acest subiect ne arată că tații tind să evite astfel de discuții sau să nu participe atunci când discuțiile au loc. În cazul în care participă, au tendința de a discuta generalități, fără să intre în detalii de natură intimă. Mamele, în schimb, sunt mai susceptibile de a aborda aspecte intime, de natură emoțională sau psihologică, însă cu fiicele, nu și cu fiii. Atât mamele cât și tații au tendința de a amâna discuția despre sex până la primele semne de interes manifestate de copil în această direcție.

Atât mamele cât și tații sunt stânjeniți și jenați atunci când trebuie să abordeze subiectul sexualității cu copilul, iar dacă o fac, tind să se rezume la aspectele biologice și la funcția de reproducere efectivă fără a atinge (nici măcar tangențial) tematici spinoase ca masturbarea sau orgasmul.

Pe de altă parte, să recunoaștem că nici copiii, mai ales adolescenții nu sunt cea mai plăcută, cooperantă sau abordabilă audiență posibilă! Motivele care stau la baza acestei reticențe sunt și aici numeroase și variate, după cum ne arată datele statistice:

Copiii pot avea impresia că părinții nu au ce să îi învețe când vine vorba despre sex și sexualitate. Atitudinea condescendentă, desconsiderarea sau reacțiile refractare au, desigur, repercusiuni în forul interior al părinților, care își pierd încrederea și renunță la ideea de a discuta cu copilul. La polul opus sunt copiii care nu se simt confortabil și sunt poate la fel de jenați sau chiar mai jenați decât părinții și preferă să nu discute deloc despre acest subiect. Cazul ideal sau rețeta succesului se traduce prin echilibru și comunicare și da, există. E vorba de familiile care discută deschis despre sexualitate și despre toate aspectele aferente.

Iată ce trebuie să aduci tu (în calitate de părinte) în această ecuație: să fii un bun ascultător, să oferi răspunsuri concrete la întrebările copilului, să îi permiți copilului tău să își formeze propriile păreri despre sexualitate și să îl încurajezi să și le exprime liber, fără teama că va fi certat, pedepsit, ironizat sau admonestat, să nu îi impui copilului tău standarde comportamentale inflexibile sau vetuste. Ușor de spus, nu?

De fapt, nu e atât de greu. Esențial este ca fiica sau fiul tău să se simtă ascultat/ă, înțeles/înțeleasă și sprijinit/ă de părinți. Atât. Înainte să te arunci entuziasmat în marea discuție, pregătește-te! Da, pregătirea este crucială pentru succesul „misiunii”.

Educatia sexuala – un dialog deschis, interactiv si documentat

Documentează-te! Ceea ce tu vrei să abordezi nu e neapărat ceea ce îl interesează pe copilul tău. Știi suficient de multe despre pubertate, menstruație, reproducere, boli cu transmitere sexuală, homosexualitate, avort, sarcini nedorite, sex premarital (nu doar din punct de vedere semantic, ci ca implicații, complexitate, la nivel social, emoțional, psihic)? Dacă nu, „stai pe tușă” o tură și informează-te corespunzător!

Apropo de informare, apelează cu încredere la materiale (cărți, articole, videoclipuri) adecvate vârstei copilului tău – se numesc materiale de specialitate cu un scop. Fii sincer cu tine însuți, analizează și soluționează orice sentimente de insecuritate, rușine, stânjeneală, jenă, disconfort. Dacă tu ești onest și deschis, la fel va fi și copilul tău.
Plănuiește în avans, nu lăsa nimic la voia întâmplării, construiește-ți un discurs (în linii mari, desigur), alege-ți cu grijă termenii pe care îi vei folosi și stabilește-ți direcția în care vrei să orientezi discuția astfel încât să deții controlul, să nu te pierzi în amănunte sau altfel.
Încearcă să porți o discuție amicală, implică-l activ pe copil astfel încât să purtați un dialog deschis, interactiv și animat, iar discuția atent plănuită de tine să nu se transforme într-o predică.

Educatia sexuala de la stadiul de plan, la acțiune

Fii natural și relaxat! Copilul tău nu trebuie să perceapă discuția despre sex ca pe o ocazie solemnă, oficială și poate, rigidă. Vorbeste cu naturalețe si menține contactul vizual. Dacă îți ferești constant privirea, copilul tău ar putea înțelege că ești jenat de subiect și ar putea reacționa în aceeași manieră. Ceea ce comunicăm este, desigur, foarte important, însă la fel de important este și modul în care o facem. Gestica și mimica pot spune altceva decât ceea ce vrem să transmitem prin cuvinte, așadar, limbajul corporal este la fel de important ca limbajul articulat.

Folosește-te de elementele din jurul tău. Dacă nu știi cum să deschizi subiectul, o scenă romantică dintr-un film sau dintr-un videoclip, un vers dintr-o melodie sau un paragraf dintr-o carte îți pot oferi ocazia perfectă. Încearcă să afli ce părere are copilul tău despre cele văzute, citite sau ascultate, cum se raportează el sau ea la situația discutată, ce ar face el sau ea într-o anumită situație. Situațiile ipotetice sunt, de asemenea, foarte binevenite în contextul inițierii unui dialog pe tema sexualității.

Dacă te-ai pregătit cum trebuie și ai și început discuția, ai grijă la indicatorii problematici, adică la semnele conflictuale care pot sugruma chiar și o discuție începută bine. Nu impune valorile tale, ci permite-i copilului să își formze propriul set de valori și credințe. Nu condamna valorile copilului tău, nu critica și nu reacționa virulent. Nu întrerupe copilul, permite-i să se exprime și ascultă activ. Nu oferi predici, ci oferă sprijin și informații, iar dacă îți dorești să acorzi un sfat, nu presupune că este din principiu dorit și va fi acceptat ca atare – explică rațiunea și motivația ta.

Fii deschis, abordabil și mai ales, nu reacționa isteric atunci când copilul tău are o întrebare despre sex fiindcă cel mai probabil, va fi și ultima dată când îți va adresa o întrebare despre acest subiect. Comunicarea poate fi într-adevăr dificilă, însă e esențială în relațiile de cuplu, în relațiile profesionale, în relațiile de prietenie… de ce nu ar fi și în relația părinte-copil?