Educatia sexuala. Despre sex cu un preșcolar.

Educația sexuală e un proces, nu o intervenție. Ce vrem să spunem prin această afirmație? Simplu, discuția despre sex nu trebuie percepută (de părinte) și prin urmare, nici construită ca o intervenție singulară, aplicată punctual atunci când copilul a ajuns deja la pubertate sau când părintele observă primele semnale ale unei posibile relații… romantice din partea copilului, ci dimpotrivă.

Educatia sexuala – un proces de durata

Educația sexuală este un proces, desfășurat în etape, mereu în schimbare la fel ca progeniturile noastre. Informația trebuie servită în doze mici și adaptate categoriei de vârstă, de la câțiva anișori la marea provocare, adică abordarea temei sexualității cu adolescenții aflați sub incidența pubertății și – de ce să nu recunoașem? – a hormonilor.

Poate că părintele din tine se va întreba de ce ar fi nevoie să vorbească despre sex cu un puști sau o puștoaică de trei ani? La vârsta cu pricina, copiii abia reușesc să țină o lingură în mână și să își nimerească gura, la vârsta cu pricina încă se sperie când unchiul sau mătușa „le fură nasul”, la vârsta cu pricina… majoritatea copiilor manifestă curiozități despre diverse aspecte ce țin de sexualitate. Ei bine, da! Până la vârsta de 4 ani, majoritatea copiilor manifestă o formă de interes sau de curiozitate față de acest subiect și au nevoie de răspunsuri oneste, clare, dar succinte din partea părinților lor.

Și să clarificăm de la bun început, nu e nimic în neregulă cu această curiozitate, e perfect normal. Nu trebuie să te sperii, nu trebuie să bați în retragere și să te ascunzi ca struțul în pământ și mai ales, nu trebuie să te gândești că discutând cu copilul tău despre sex și sexualitate, vei încuraja sau vei declanșa un comportament sau un apetit sexual precoce. Din contră, studiile au indicat că omuleții cu o înțelegere clară a noțiunilor asociate sexualității sunt mult mai susceptibili de a dezvolta și de a adopta un comportament responsabil cu privire la sex și sexualitate. Altfel spus, copiii informați tind să își înceapă viața sexuală mai târziu, să utilizeze metode contraceptive și să facă decizii mai bune, în general tocmai datorită conceptelor de bine și rău, permis și nepermis, adecvat și neadecvat implementate din timp.

Educatia sexuala – primele semne de interes din partea copilului

Așadar, primul pas e să nu te sperii dacă preșcolarul tău începe să manifeste interes pentru diverse aspecte sexuale fiindcă după cum am spus, e normal.

Cum poți identifica semnalele? Simplu: copilul tău începe să se întrebe sau să te întrebe de unde vin copiii, copilul tău este curios despre caracteristicile fizice ale sexului opus, copilul tău se joacă de-a doctorul cu alt preșcolar și nu în ultimul rând practică masturbarea sau își explorează curiozitatea despre propriul corp – oricare dintre ele sau toate la un loc sau altele reprezintă indicii pentru tine.

Ai remarcat indiciile? Atunci, e cazul să te pregătești!

Nu e ușor, știm! Te poți confrunta cu sentimente de rușine, jenă, stinghereală și per ansamblu, cu senzația de disconfort, știm! Însă trebuie să soluționezi această lacună.

Discută cu partenerul tău și alegeți împreună o strategie sau mai bine zis, o abordare consecventă astfel încât copilul să nu primească semnale amestecate sau mai rău, informații contradictorii.

Optează pentru segmentarea informației, adică oferă informația în doze mici și vezi cum reacționează copilul tău. Nu ezita să ceri ajutor, fie de la persoane avizate, fie prin intermediul materialelor de specialitate pentu a vedea exemple de explicații posibile.

Stabilește în prealabil terminologia pe care o vei utiliza, alege-ți termenii cu grijă astfel încât informația să fie adecvată grupei de vârstă, însă nu pierde din vedere că preșcolarul tău va trebui să cunoască și să înțeleagă și denumirile corecte pentru diferitele părți ale corpului uman.

Acum că am trecut de pasul pregătitor, să scoatem „artileria grea”! Îți amintești de indicii enumerați mai sus?

Educatia sexuala, ipostaze pe care trebuie sa le abordam corect

Masturbarea – reprezintă o etapă firească a dezvoltării sexualități umane. Nu te speria, nu intra în panică, masturbarea nu e un semn de comportament sexual deviant. Prin urmare, nu reacționa isteric sau vehement dacă îl surprinzi pe copilul tău într-o astfel de ipostază. Dacă se întâmplă într-un loc public, explică-i preșcolarului cu diplomație și calm că e un act intim, care ține de spațiul privat al fiecăruia, la fel ca mersul la toaletă.

Joaca de-a doctorul – este doar o modalitate de exprimare a curiozității cu privire la corpul uman și la caracteristicile sexului opus. Din nou, nu reacționa negativ dacă surprinzi un astfel de episod de nuditate, ci profită de oportunitatea creată atunci sau mai târziu pentru a introduce în discuție noțiuni precum sexul feminin și masculin și caracteristicile distincte ale fiecăruia.

De asemenea, îi poți explica preșcolarului tău că atingerea corpului unei alte persoane este de evitat deoarece organele genitale sunt private și tocmai de aceea, nu trebuie să afișeze aceste părți intime în public.

Nu în ultimul rând, profită de ocazie pentru a explica noțiunea de atingere nedorită, explică-i școlarului că nu trebuie să atingă părțile intime ale altui copil la fel cum nu trebuie să permită altcuiva să atingă aceste părți ale corpului lui sau ei. Întărește ideea că dacă o astfel de atingere are loc, trebuie să îți spună imediat.

De unde vin copiii? – În primul rând, nu implica barza! Explică lucrurile în mod firesc așa cum ai aborda orice altă curiozitate sau solicitare de informație provenită din partea copilului tău. Nu e cazul să exagerezi cu detaliile – fii succint, păstrează un limbaj simplu, dar onest și folosește-te cu încredere de orice eveniment (cum ar fi sarcina unei cunoștinte) sau întâmplare din mediul înconjurător, familiar pentru a crea o punte sau o ancoră informațională pentru copilul tău.

Actul sexual – Da, știm că ai prefera să omiți această explicație, însă e necesar. Din nou, fii onest și nu încerca să te eschivezi, informațiile trebuie transmise cu tact, fără detalii exacerbate. Limbajul este esențial – folosește termeni simpli și nu ezita să îi adresezi la rândul tău întrebări copilului pentru a te asigura că a înțeles informația.

Ce faci dacă nu identifici niciun fel de semn? – Sunt copii care manifestă interes cu privire la diferite aspecte ale sexualității la fel cum sunt copii care nu au curiozități în această direcție sau nu le verbalizează.

Nu răsufla ușurat, ci ridică tu problema! Curiozitatea sexuală e firească, iar lipsa ei ar putea indica factori sau întâmplări negative.

Creează-ți oportunități apelând la fapte și evenimente din viața de zi cu zi pentru a deschide subiectul sau pune la dispoziția copilului tău materiale de specialitate adecvate pentru vârsta lui sau ei.

E datoria ta și a fiecăruia dintre noi să ne învățăm copiii despre tot și toate și să îi pregătim cât mai bine pentru vâltoarea vieții.

educatia sexuala