Educatia sexuala: de ce scoala si parintii trebuie sa coopereze?

Exista o dezbatere neintrerupta in randul societatii, cu privire la educatia sexuala. Un studiu recent finantat de Fundatia Nationala Elvetiana pentru Stiinta sugereaza ca cea mai buna abordare in acest sens este o colaborare intre parinti si scoala. De asemenea, un fapt asupra caruia exista un consens deplin este acela ca folosirea prietenilor si a internetului drept sursa principala de informare cu privire la sexualitate poate cauza probleme.

Educatia sexuala in scoli ramane un subiect controversat. Iata de ce Yara Barrense – Dias, cercetator in materie de sanatate in randul adolescentilor, a vrut sa stie daca principala sursa de informare influenteaza sanatatea sexuala a tinerilor.
Finantat de Fundatia Nationala Elvetiana pentru Stiinta un grup de cercetare din care a facut parte si Fundatia Elvetiana pentru Sanatate Sexuala si Reproductiva, a evaluat date provenind dintr-un studiu national elvetian, desfasurat in anul 2017. Esantionul final a cuprins aproximativ 5000 de participanti.

Cea mai importanta concluzie a studiului a fost aceea ce educatia sexuala in scoala are un impact pozitiv asupra sanatatii sexuale si a comportamentelor. De pilda, participantii care au spus ca scoala a fost principala lor sursa de informare pe teme sexuale au fost cei cu rata de infectii cu transmitere sexuala cea mai mica.
Studiul a ocazionat si cateva descoperiri surprinzatoare, spune Yara Barrense – Dias membru al Grupului de Cercetare pentru Sanatatea Adolescentilor din cadrul Centrului pentru Ingrijire Primara si Sanatate Publica din Lausanne (Unisante). “Ne-am obisnuit sa credem ca tinerii de astazi isi incep experientele sexuale la varste timpurii, insa studiul a relevat ca nu este asa”.

O problema de prietenie

In cadrul studiului, aproximativ 4978 de participanti din intreaga Elvetie au raspuns la intrebarea “Cine te-a informat in mod principal, in perioada adolescentei, cu privire la sexualitate?”. Pentru ca trebuia sa aleaga doar un raspuns din noua, repondentii erai nevoiti sa defineasca doar sursa principala.

Esantionul initial a fost oferit de Biroul Federal Elvetian pentru Statistica si a fost reprezentativ pentru populatia cu varste cuprinse intre 24 si 26 de ani care traieste in Elvetia. Acesti tineri au fost abordati de catre cercetatori si li s-a cerut sa participe la studiu. Rata de raspuns de 15.1% a fost mai mica decat asteptarile, spune Barrense – Dias. “Eram constienti ca sexualitatea continua sa fie o problema sensibila, dar tot este un esantion mare. Puterea analizei si statisticii sunt utile pentru ceea ce am vrut sa aflam, iar la final am putut actualiza ultimul studiu cu privire la comportament sexual in randul tinerilor, care era realizat in 1995”.

In functie de raspunsurile date, cercetatorii au impartit participantii la studiu in 6 grupuri, ce reflecta principalele surse de educatie sexuala: prieteni, parinti, scoala, internet, nimeni, si ultima varianta – altele.
Varianta castigatoare a fost “Prietenii”, cu 38.9%, urmata de varianta “Parintii”, cu 27.3%, “Scoala”, cu 19.1% si “Internet” cu 8%. Cele 6 grupuri au fost comparate pe baza criteriilor socio-demografice, primele experiente, sarcina, comportamentele de risc (inclusiv istoricul lor privind bolile cu transmitere sexuala) si numarul de parteneri sexuali, ca si pe baza datelor cu privire la eventuale experiente sexuale nedorite.

Baieti si fete

Comparatia a aratat ca baietii, copiii cu o pubertate cu instalare timpurie sau tarzie si non-heterosexualii au fost mai predispusi sa caute informatii pe internet. In acelasi timp, internetul si prietenii ca principale surse ale educatiei sexuale au avut o probabilitate mai mare de a avea rezultate negative (printre acestea si comportamente sexuale riscante).

“Aceasta este o mare problema” spune Barrense – Dias, care adauga ca “educatia sexuala in scoli trebuie sa includa toate identitatile sexuale si sa nu fie orientata in functie de sex si sa tina cont de copiii care isi incep pubertatea foarte devreme sau foarte tarziu”. Dar ea este convinsa, de asemenea, ca “prietenii si internetul sunt foarte importante, si trebuie sa ne pregatim copiii sa foloseasca resurse multiple si sa isi imbunatateasca educatia legata de internet. Scoala si parintii ar trebui sa ii indrume pe copii catre website-uri bune si de incredere, pe care sa le foloseasca drept instrumente si sprijin”.

Pe de alta parte, fetele sunt cel mai adesea informate de catre parinti – mai ales de catre mamele lor – cu privire la sexualitate. O ipoteza este aceea ca parintii sunt mai interesati de informatiile oferite fetelor, pentru ca ele sunt cele care pot ramane insarcinate.
Dias are si o sugestie in acest sens: “Parintii se pot folosi de prima menstruatie a fetei ca ocazie potrivita pentru a incepe o discutie cu privire la sexualitate in general”. Desigur, acesta este un punct de pornire pe care corpul baietilor nu il ofera, insa asa cum subliniaza Barrense – Dias, asumarea responsabilitatii pentru contraceptie si protectie, care asigura o experienta sexuala pozitiva si o stare de sanatate sexuala buna, priveste ambele sexe.

Un parteneriat puternic

Participantii la studiu care au raspuns ca scoala este principala lor sursa de informare – si cu mici diferente cei care au fost educati in primul rand de catre parinti – au raportat cele mai mici rate de infectii cu transmitere sexuala (6.8%, respectiv 8.2%).
Cei care ai ales drept raspuns internetul si grupul de prieteni, in schimb, au raportat rate de 11.3%, respectiv 11.7%.

Rezultatele cu privire la acceptarea unui contact sexual fara sa si-l doreasca cu adevarat sunt similare. Acesta este motivul pentru care Barrense – Dias a subliniat cat de importanta este dezvoltarea unui parteneriat puternic intre scoala si parinti. “Prima sursa de educatie sexuala trebuie sa fie parintii, dar scolile sunt aici pentru a-i ajuta. Uneori poate fi dificil pentru parinti sa discute despre sexualitate, sa fie constienti de momentul potrivit si sa acopere toata gama de aspecte diferite. Scoala, insa, are o programa bine definite, in acest sens” spune Barrense – Dias, care concluzioneaza ca “scoala si parintii nu ar trebui sa fie vazuti ca opozanti in materie de educatie sexuala, ci intr-o relatie de complementaritate”.